Photo session, Mamaia, Constanta, BY NIKOLETA NIKOLE and ROXANA ROX

Si...

Si s-a izbit de stanci… ca si cand ar fi fost un val albastrui… S-a izbit cu toata puterea ..de am crezut ca nu se va mai ridica vreodata… Era un gand ..un simplu gand… caruia reusisem sa-i dau o farama de suflare… un strop de viata… Un gand…transformat intr-o dorinta ..….Mi-e atat de dor sa-mi doresc ..

Poate un semn de viata

Si..sa-ti dai seama…ca…
Totul e in zadar..dupa ce…
Nu esti infrant,dar crezi cu toata fiinta ta ca asa este….
Fiindca….dorintele tale..se duc….spre infinit….
Si imposibilul devine arta perfecta…
Stii ca cerul…va fi atins…de razele tale dulci…si va plange de fericire…
Asa cum fac si eu…
Trebuie sa stii numai ca lacrimile mele…nu se vad…..
Iar glasul meu..nu se mai aude..
S-a auzit vreodata…oare?
Oare fenomenul de a fi om ..om adevarat…
Acela ce traieste…cum putine fiinte…reusesc s-o faca…
Este..inimaginabil pentru tine…..?

Eu aleg..

Intre doua lumi in care iubirea se scurge
Prin clepsidra de hartie,
Pe care o alegi?
Eu aleg lumea singura si trista,
Fiindca n-am de ales.
Ma trezesc din nou acolo unde ,
Soarele rasare de trei ori intr-o zi,
Unde visez la o primavara alba,
Cand ninge,
Iar noi ne iubim pe plaja galagioasa dar dulce,
Ne sarutam in timp ce scoicile imi intra adanc in carne,
Iar sangele se scurge odata cu timpul,
Timpul,dusmanul meu din acea lume,
In care minimul e maxim,
Si sacrul e profan,
In care raul vrea intotdeauna raul,
Dar face intruna binele.