Si...

Si s-a izbit de stanci… ca si cand ar fi fost un val albastrui… S-a izbit cu toata puterea ..de am crezut ca nu se va mai ridica vreodata… Era un gand ..un simplu gand… caruia reusisem sa-i dau o farama de suflare… un strop de viata… Un gand…transformat intr-o dorinta ..….Mi-e atat de dor sa-mi doresc ..

Poate un semn de viata

Si..sa-ti dai seama…ca…
Totul e in zadar..dupa ce…
Nu esti infrant,dar crezi cu toata fiinta ta ca asa este….
Fiindca….dorintele tale..se duc….spre infinit….
Si imposibilul devine arta perfecta…
Stii ca cerul…va fi atins…de razele tale dulci…si va plange de fericire…
Asa cum fac si eu…
Trebuie sa stii numai ca lacrimile mele…nu se vad…..
Iar glasul meu..nu se mai aude..
S-a auzit vreodata…oare?
Oare fenomenul de a fi om ..om adevarat…
Acela ce traieste…cum putine fiinte…reusesc s-o faca…
Este..inimaginabil pentru tine…..?

Eu aleg..

Intre doua lumi in care iubirea se scurge
Prin clepsidra de hartie,
Pe care o alegi?
Eu aleg lumea singura si trista,
Fiindca n-am de ales.
Ma trezesc din nou acolo unde ,
Soarele rasare de trei ori intr-o zi,
Unde visez la o primavara alba,
Cand ninge,
Iar noi ne iubim pe plaja galagioasa dar dulce,
Ne sarutam in timp ce scoicile imi intra adanc in carne,
Iar sangele se scurge odata cu timpul,
Timpul,dusmanul meu din acea lume,
In care minimul e maxim,
Si sacrul e profan,
In care raul vrea intotdeauna raul,
Dar face intruna binele.

Nici un loc..

Si usa…s-a deschis….. iar multitudinea de culori a dat navala in camera pe atunci gri….Rosul s-a proptit direct in usa….si…acolo a ramas….
Albastrul si galbenul…au facut o pereche perfecta pe un perete plin cu panze de paianjen
Un verde pur s-a asezat comod pe podea…
Movul a imbracat frumos ferestrele….
O culoare cam ca a portocalei si-a facut de cap pe tavan…
Rozul….a incercat… a luptat…a cautat….a si sperat de cateva ori….dar locul nicicand nu si l-a gasit…nicicand..

Monade..in diviziune

Cand ma uit aici ,
Constat altceva.
Ca e o fibra lucioasa,
Care se desprinde stupid de o alta.
Mi-e dor de drumul neted,
De ploaia cea veche,
De prapastia pe care o stim amandoi.
As sta pe marginea ei,
Dar nu are margine.
As iubi-o toata viata,
Dar nu am viata.
Ma bucur cand vad un soare negru.
E dulce.
Aspir dorintele de langa usa.
Era prea murdar.
Ma lupt cu aerul greu,
Care ma apasa zi de zi.
Ma invart intr-o substanta vascoasa,
Dar ma simt bine acolo.
Sunt in siguranta.
Am ochii mari si sclipitori azi.
Iar am vazut soarta dulce,
Destinul meu si al tau.
Si cand incerc sa prind o franghie de lut,
Nu pot.
Fiindca nu se cuvine sa o ating.
Si mor…inecata in miere…

A fost odata...

Ma las in voia rugilor eterne…
Strig la o statueta blonda..
Te ascult cand zbori liber
Si cand incerci sa redevii tu..
Pe marginea prapastiei,
Ma joc cu frunzele albe,
Incerc sa aflu cum le cheama
Si rad fara sa stiu de ce…
Imi aud sunetele ciudate
Si caut cu privirea rece..
Tot ceea ce avusesem candva..
Iar daca mi-as darui ani cuminti,
Tu te-ai transforma subit
In ceea ce demult ti-a placut sa fii…