Ma las in voia rugilor eterne…
Strig la o statueta blonda..
Te ascult cand zbori liber
Si cand incerci sa redevii tu..
Pe marginea prapastiei,
Ma joc cu frunzele albe,
Incerc sa aflu cum le cheama
Si rad fara sa stiu de ce…
Imi aud sunetele ciudate
Si caut cu privirea rece..
Tot ceea ce avusesem candva..
Iar daca mi-as darui ani cuminti,
Tu te-ai transforma subit
In ceea ce demult ti-a placut sa fii…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu